Dar EU rezist !

     Poate e greşit să spun că doar am urcat, dar ce e sigur, e că de mers, am mers încontinuu. Acolo sub Namsan (Muntele Namsan) este un campus căruia îi zice Dongguk. Iar mai jos, o staţie de metrou căreia îi zice Chungmuro. Dacă vrei să ajungi cât mai repede din Chungmuro la Dongguk ai o singură opţiune: trepte ! Însă vara, metoda asta te aduce aproape de nebunie. Ori înfrunţi caldura şi urci, ori te trezeşti devreme. Din păcate a doua variantă nu mi-a ieşit niciodată. Prin urmare nu am avut decât o cale: trepte în fiecare dimineaţă. A trecut vara. Dar tot greu e ...

Doar o mică parte din cele multe ... (campus Dongguk)

     Când a venit frigul ! Nu a fost pe neaşteptate. Întâi s-a umplut totul de culoare. Namsan cel verde a început să capete nuanţe de roşu-arămiu. Iar turiştii şi romanticii şi toţi cei ce iubesc frumosul au năvălit în palatele din Seul. Mâinile erau deja reci la vremea aceea.

Palatul Changdeok

     Revoltă în căminul de studenţi din Chungmuro ! Ne era frig. Mai frig decât afară. Noaptea visam urât. Visam că eram pierduţi undeva în Sfinxul Gheţurilor julesverniene. Ar fi fost frumos să rămânem cu atât. Dar anticorpii noştri  au cedat. Am fugit la farmacie. La cursuri eram pe jumătate în patul din cămin. Studenţii au protestat în linişte. Apoi s-a remediat totul. Am primit căldură. Iar colega mea de cameră, din prea mult zel, ori din răzbunare nu a coborăt termostatul sub 30°C o vreme. Poate îi era dor de vara de neuitat a lui 2012 ...

Sudenţii au umplut pereţii bucătăriei cu astfel de mesaje 

     Vara era bine să înveţi în cafenele. Răcoarea te ademenea înăuntru. Dar s-a dus şi obiceiul acesta costisitor. E mai bine totuşi în cămin, care mi-a devenit între timp casă. Mult timp am evitat să spun Mă duc acasă!, folosind mereu Mă duc la cămin!. Dar relaţia noastră a intrat încet încet pe un făgaş normal pavat cu încredere reciprocă. A devenit un loc primitor.

                                                      Într-o noapte din multe nopţi , acasă ...

 Şi într-o zi din multe zile 

     Examene! Întotdeauna o sursă interminabilă de griji. Niciodată nu ai timp să te pregăteşti suficient.  Niciodată nu ai timp să reflectezi asupra a ceea ce scrii la examen. Coreea nu gandeşte. Coreea doar face. Sau poate e vorba de incluziune. Nici nu stiu ... Ce ştiu e că niciodată mintea mea nu va fi capabilă să funcţioneze după mecanismul asiatic modern (Atenţie! Modern!). Asta înseamnă că îmi păstrez identitatea, ceea ce e bine?

O cafea fugară înainte de un examen fugar

     Cursuri! Pentru est-asiatici limba coreeană este ceea ce pentru români sunt limbile latine. Nu o dată am avut accese de depresie când colegii mei ghiceau sensul unui cuvânt doar auzind pronunţia, pe cand eu trebuia să consult dicţionarul. În majoritatea cazurilor doar dicţionarul nu e suficient. Ai nevoie de context.

Colegii mei asiatici

   Încurajări ! Am şi eu ceva al meu. Gândesc diferit. E bine când pot să mă exprim, deoarece primesc aprecieri. Şi sunt recunoscătoare.

Către Anca: Citind ce ai scris am reflectat încă o dată

asupra semnificaţiei sintagmei -a deveni adult- . Cum e de aşteptat

a deveni adult nu e ceva ce poţi localiza în timp cu exactitate. Dar într-o zi

fără nici măcar să ne dăm seama

vom fi pur şi simplu adulti. Prof. Jeong Seungyeon

     Dar am nişte colegi mereu veseli! Degeaba vin eu la şcoală cu chipul întunecat. Mereu plec acasă cu un zâmbet. Mulţumesc în special celor care au avut mereu ceva de comentat. M-aţi făcut să râd. 

Penultima persoana - Prof. Jeong Seungyeon

     Să încerci să îţi induci o stare de bine! Cu puţin efort se pare că e posibil. Dar să nu se vadă doar pe chip. Să simţi cu inima ta. Atunci ... e bine!

I love you, Life ! 

(Imagine de la Namsan Tower)

     Dacă e de rău ar trebui să mă gândesc că e o glumă. Cineva vrea să se joace. De ce să nu ofer şi eu la rândul meu bucurie acceptând să intru in joc? Eu şi viaţa. De ce să fiu egoist? Să dăruiesc şi eu vieţii !

             Să gândeşti frumos! Dacă gândul ar avea înfăţişare,

să fie ca o floare !

(Imagine de la Templul Budist Chogyesa, Seul)

 Dacă poţi, oferă-ţi singur bucurii ! Şi linişte.

Lasă Seulul care te înlănţuie şi pleacă pentru puţin timp. Dar nu rămâne

indiferent în acele momente.

Păstrează totul în memorie, spre vindecare !