Sunday, May 11, 2014

Eşecul

Nevoia  de a investi într-un nou plan


     Definit ca  înfrângere, insucces, neizbândă, nereuşită într-o acţiune. Eşecul se leagă într-o mare măsură de încredere, dar o încredere înşelată. Pentru a putea vorbi de un eşec, trebuie să facem referire la un moment de dinainte, acel moment în care eu sau altcineva am avut curajul de a crede că un ceva este realizabil. Pentru a creşte ca oameni avem nevoie mereu de astfel de momente. Cred că astăzi voi fi capabil să nu mă uit urât către vecinul nervos care se uită urât la mine. Nu reuşesc? În timp chipul meu va deveni unul mai încruntat. Dar acest mic eşec nu va atinge cele mai profunde trăiri ale mele. Nu mă va opri din activităţile mele cotidiene. Cândva am îndrăznit să cred că pot să duc la bun sfârşit acest plan. Am reuşit să îi determin şi pe alţii să creadă în planul meu. M-am bucurat de susţinere şi anticipări optimiste. Planul avea însă găuri, pietre lipsă în fundaţie. Era cumva de aşteptat să nu funcţioneze. A fost o dezamăgire, nu chiar un eşec. Exista posibilitatea de a recrea totul pe o bază mai solidă. Dar ceva a fost investit în exces. Încredere. Bazată totuşi pe aspecte palpabile. Un plan aproape perfect, cu un singur cusur. O alternativă, un plan de rezervă. A lipsit totuşi din pricina încrederii excesive. Astfel, atunci când planul a eşuat, în faţa ochilor s-a ridicat un zid înalt şi alb. Vă rog să îmi faceşi rost de pensule şi vopsele! Nu am.

Tuesday, March 4, 2014

Încotro?


 Mulţumesc Ştefan pentru mărţişor!

     Nu luasem cu mine cheia deoarece crezusem că voi găsi uşa deschisă la întoarcere. Am ieşit fără nicio grijă căutând să fac ceva ce să îmi dea un sentiment al utilităţii. Pentru mine utilitatea nu este un lucru egoist, înseamnă doar a fi util pentru ceilalţi. Util prin propria-mi existenţă şi prin acţiunile mele îndreptate spre exterior. Dar nu am găsit pe mulţi aştepându-ma acolo afară. Primisem cândva un sfat banal, un sfat pe care îl primeşte mereu toată lumea de la toată lumea. În esenţă se referea la implicarea în fiecare oportunitate care s-ar ivi ici şi colo, în mare a sunat clişeic, "Trăieşte clipa!". Şi am alunecat într-o trăire a clipei fără să reflectez la toate aspectele şi implicaţiile care decurgeau din ea. Câştigul a fost experienţa, pierderea, ori pierderile, mă voi limita să spun "câteva fire albe". Când mi-am dorit să mă întorc, nu mi-am dorit cu tot sufletul. Greşit! Aici există o disticţie între "mi-am dorit" şi "am vrut". Nu am vrut, doar am dorit. Aş fi vrut să fie posibil. Nu am ştiut însă ce metodă trebuie să pun în aplicare. Dar am găsit-o! Am reuşit să ajung, să mă întorc în faţa uşii. M-a ajutat şi un strop de egoism câştigat pe parcurs. Am ştiut că nu am cheie şi am sperat că se va deschide doar întinzând mâna şi apăsând pe clanţă. Ei, m-am înşelat. Iar acum rătăcesc printre propriile mele "trăiri ale clipei" căutând o nouă direcţie.
    


Saturday, February 8, 2014

Frig !!!






22 martie, 2013, Cluj-Napoca

     Să tot fie una dintre cele mai lungi ierni pe care le-am trăit. De la vântul rece care a început cam prin octombrie acolo in ţara dimineţilor liniştite, până azi, 22 martie, când ninge iar ... şi până când va avea milă de noi Ea, Vremea.