Îmi spunea careva că studenţii mai tineri, freshmen-i şi juniors, nu sunt chiar aşa de studioşi. Scăpaţi în sfârşit de sub regulile stricte ale liceului, care îi îmbracă în uniformă interzicându-le astfel orice manifestare a personalităţii lor vestimentare, vazându-se în sfârşit liberi, vor profita de tot ceea ce nu au putut să se bucure până atunci. „Dacă îi vezi cu părul vopsit, cel mai probabil sunt freshmen-i. În liceu nu au voie să îşi vopsească parul. Acum sunt foarte curioşi şi entuziasmaţi să încerce lucruri noi.” Aşa mi-a zis Gyeongjin, buddy-ul meu, la prima noastră întâlnire (ea fiind în anul 4). La prima mea vizită în campus (asta fiind chiar în ziua când am ajuns în Seul), un seonbae (student mai mare) plimba după el un grup foarte gălăgios şi emancipat vestimentar, prezentându-i împrejurimile. Ne loveam de ei peste tot. Ce dezorientată eram în ziua aceea .. Nici nu se făcuseră 10 ore de când coborâsem din avion şi deja umblam prin labirintul acela de campus în care intri într-o clădire pe la parter (etajul 1 la ei) şi ieşi la etajul 5 în altă clădire. Cel mai tare m-am mirat când am intrat de la nivelul solului direct la etajul 9. Şi apoi coboram cu liftul ca să ajungem la una din cantinele din campus.
Centrul campusului şi vârful muntelui (sau dealului, nu sigur ştiu ce e)
-statuia lui Buddha
Cum aici alegerea cursurilor e la latitudinea studentului, un student poate să îşi aleagă un curs de anul 3 chiar dacă el e de exemplu în anul 1. Mă întreb de multe ori de ce printre colegii mei coreeni, la un curs predat în limba engleză, se află şi persoane incapabile să se exprime coerent sau să înţeleagă limba engleză. Mai ales dacă nu sunt de la specializarea Limba şi Literatura Engleză sau altceva asemănător. Dimineaţa pe la cursuri, unii îşi continuă somnul din noaptea precedentă, pe care, studenţi fiind presupun că au petrecut-o studiind. Se spune că spre deosebire de freshmen-i, cei din ani mai avansaţi iau şcoala foarte în serios. Trebuie să fie adevărat. Aveam într-o zi curs de la 10.30. Domnul profesor Kim povestea liniştit în timp ce unii studenţi dormeau şi nimeni nu îi băga în seamă. Înafară de mine bineînţeles. În logica mea, un asemenea comportament e egal cu sfidarea profesorului. Or fi dormind studenţii şi pe la noi, dar totuşi nu atât de vizibil. Ori, cui îi e somn, stă acasă şi doarme. Dar aici prezenţa la curs e obligatorie. Iar în ritmul în care se întâmplă lucrurile pe aceste plaiuri, trebuie să fie greu uneori să îţi ţii capul drept. A fost printre ultimele dăţi când aparatul meu foto a mai funcţionat, astfel încât am reuşit să „le ofer veşnicia” unora dintre somnoroşi. În măsura în care am putut să fac poze fără să mă observe nimeni.
Nu, nu sticla, acolo, în spatele sticlei ...
Până la urmă a adormit şi ea ...
Chiar sub ochii D-lui Prof. Kim
La bibliotecă ...
